Program: Luni – Vineri 09:00–17:00, Sâmbătă 09:00–14:00

0731 433 433 Cere ofertă

Site-uri · · 23 min de citit

Accesibilitate site: ce cere WCAG 2.2 și cum faci singur o primă verificare

Accesibilitate site explicată practic: principiile și nivelurile WCAG, ce a adus WCAG 2.2, contrastul minim și o verificare făcută cu tastatura și browserul.

Accesibilitate site înseamnă că pagina poate fi folosită de oricine: fără mouse, cu un cititor de ecran, cu textul mărit sau pe un telefon ținut într-o mână. Standardul după care se măsoară este WCAG 2.2, publicat de W3C. Mai jos găsești ce cere el, explicat pe înțeles, ce s-a schimbat în ultima versiune, pragurile de contrast și o verificare pe care o faci singur, cu tastatura și browserul.

Ce înseamnă accesibilitate site, în practică

Un site accesibil nu arată neapărat altfel. Diferența se vede când îl folosești în alt mod decât cel obișnuit. Pentru un om de afaceri, totul se reduce la câteva întrebări simple despre propriul site.

  • Poți ajunge la orice link, buton sau câmp doar cu tasta Tab și vezi mereu unde te afli?
  • Se citește textul fără efort, inclusiv cel gri deschis de pe fundal alb?
  • Imaginile care transmit o informație au o descriere în text, citită de un program pentru nevăzători?
  • Fiecare câmp din formular are o etichetă vizibilă care spune ce trebuie scris acolo?
  • Titlurile paginii formează un cuprins logic, de la general la detaliu?
  • Butoanele de pe telefon sunt destul de mari și destul de distanțate?

Dacă răspunsul e „da” la toate, ai trecut de barierele cele mai frecvente. Nu înseamnă că site-ul respectă tot standardul. Înseamnă că un vizitator obișnuit, cu o mică dificultate, nu se blochează în primii pași.

Termenul care apare des în documentație este „tehnologie asistivă”. Prin el se înțelege un program sau un dispozitiv care ajută o persoană cu dizabilitate să folosească webul. Exemplul clasic este cititorul de ecran, care citește cu voce tare pagina și se folosește din tastatură.

Cine are de câștigat dintr-un site accesibil

Prima categorie sunt persoanele cu dizabilități vizuale, auditive, motorii sau cognitive. Pentru ele, un formular fără etichete sau un meniu care merge doar cu mouse-ul înseamnă o comandă pierdută.

Documentația W3C despre accesibilitate dă și o listă de oameni fără dizabilități care câștigă din același efort. Printre ei sunt cei în vârstă, cu abilități care se schimbă odată cu anii. Apoi cei cu o problemă temporară, de exemplu o mână ruptă sau ochelarii pierduți. Mai sunt cei aflați într-o situație care îi limitează, cum ar fi soarele care bate direct în ecran sau un loc în care nu pot asculta sunetul.

Imaginează-ți un client al unei firme de instalații care caută un număr de telefon de pe trotuar, la prânz. Ecranul e greu de citit în soare, iar el ține telefonul într-o mână. Un text cu contrast bun și un buton de apel destul de mare îl ajută exact cât ajută și un vizitator cu vedere slabă.

Mai e un argument practic. Textul alternativ al imaginilor este citit și de motoarele de căutare, care nu „văd” pozele. Titlurile clare ajută la fel de mult un cititor de ecran și pe cineva care doar parcurge pagina din ochi.

WCAG pe scurt: patru principii și trei niveluri

WCAG vine de la Web Content Accessibility Guidelines, adică ghidurile de accesibilitate pentru conținutul web. Sunt scrise de un grup de lucru al W3C, organizația care publică standardele webului. După pagina oficială citită la 16 noiembrie 2026, WCAG 2.2 are 13 linii directoare, organizate sub 4 principii.

Cele patru principii

Principiile se țin minte ușor, pentru că fiecare răspunde la o întrebare despre vizitator.

  1. Perceptibil: poate vizitatorul să perceapă informația? Aici intră textul alternativ, subtitrările și contrastul.
  2. Operabil: poate folosi pagina? Aici intră tastatura, timpul suficient și mărimea butoanelor.
  3. Inteligibil: înțelege ce vede și ce i se cere? Aici intră limba paginii, mesajele de eroare și etichetele.
  4. Solid tehnic: funcționează pagina și cu tehnologii asistive diferite? Aici intră codul HTML scris corect.

Sub fiecare linie directoare stau criteriile de succes. Ele sunt afirmații care se pot testa, cu răspuns „da” sau „nu”. Conformitatea cu WCAG se judecă doar după aceste criterii.

Nivelurile A, AA și AAA: pe care îl urmărești

Criteriile de succes sunt împărțite pe trei niveluri: A, AA și AAA. Nivelul A e minimul. Textul oficial al standardului spune că pentru nivelul AA pagina îndeplinește toate criteriile de nivel A și toate cele de nivel AA. AAA adaugă cerințe stricte, greu de respectat pe toate paginile unui site comercial.

Pentru un site de firmă, ținta obișnuită este AA. Acolo intră contrastul minim, focalizarea vizibilă și titlurile care descriu conținutul. Ce nivel ți se cere legal e altă discuție. Depinde de tipul firmei și de ce vinzi. Pagina W3C notează că versiunea din 2026 a standardului european EN 301 549 folosește WCAG 2.2. Obligațiile concrete și declarația de accesibilitate le verifici separat, cu un jurist sau la autoritatea competentă.

Graficul de mai jos arată când a apărut fiecare versiune WCAG 2. E util când un furnizor îți spune că lucrează „după WCAG” fără să precizeze versiunea.

Cum au apărut versiunile WCAG 2 Datele de publicare ale versiunilor WCAG 2, așa cum le dă pagina oficială W3C.
Cum au apărut versiunile WCAG 2Cronologie cu versiunile WCAG 2: WCAG 2.0 publicat la 11 decembrie 2008, WCAG 2.1 la 5 iunie 2018, WCAG 2.2 la 5 octombrie 2023, iar o actualizare a WCAG 2.2 la 12 decembrie 2024. Versiunile noi adaugă criterii fără să le schimbe pe cele vechi.2008Apare WCAG 2.0 (11 decembrie 2008), cu 12linii directoare.2018Apare WCAG 2.1 (5 iunie 2018), cu o liniedirectoare și 17 criterii în plus.2023Apare WCAG 2.2 (5 octombrie 2023), cu 9criterii noi.2024Se publică o actualizare a WCAG 2.2 (12decembrie 2024).

Sursa: WCAG 2 Overview, W3C Web Accessibility Initiative

Versiunile nu se anulează una pe alta. W3C explică faptul că un conținut conform cu WCAG 2.2 este conform și cu WCAG 2.1 și cu WCAG 2.0. Concluzia practică: dacă faci un site nou sau refaci unul vechi, ceri direct WCAG 2.2, nivel AA.

Ce a adus WCAG 2.2 față de versiunea anterioară

Pagina W3C despre noutăți spune că WCAG 2.2 aduce 9 criterii de succes noi față de WCAG 2.1. Criteriile vechi au rămas practic aceleași. Excepția este criteriul 4.1.1, despre analiza codului, declarat învechit și scos din WCAG 2.2.

Comparația cu versiunea anterioară arată că 2.2 e o actualizare mai mică decât 2.1. Criteriile noi țintesc însă exact problemele pe care le vezi des pe site-urile de firmă.

Câte criterii noi a adus fiecare versiune Numărul de criterii de succes adăugate de WCAG 2.1 și de WCAG 2.2 față de versiunea anterioară.
Câte criterii noi a adus fiecare versiuneGrafic cu bare care compară criteriile noi: WCAG 2.1 a adăugat 17 criterii de succes, iar WCAG 2.2 a adăugat 9 criterii de succes. Versiunile noi adaugă criterii și nu le schimbă pe cele existente, deci WCAG 2.2 a fost o actualizare mai mică.WCAG 2.117 criteriiWCAG 2.29 criterii

Sursa: WCAG 2 Overview, W3C Web Accessibility Initiative

Mai jos sunt criteriile noi de nivel A și AA, cele pe care le urmărește un site de firmă. Lângă fiecare e o explicație scurtă și un exemplu de problemă frecventă.

Criteriu nou Nivel Ce cere, pe scurt Unde apare des problema
2.4.11 Focus Not Obscured (Minimum) AA Elementul pe care ești cu tastatura nu e ascuns complet Bara fixă de jos sau bannerul de cookies acoperă linkul
2.5.7 Dragging Movements AA Orice acțiune prin tragere are și o variantă prin clic Glisoare de preț, liste reordonate prin tragere
2.5.8 Target Size (Minimum) AA Zona de atingere are o mărime minimă sau spațiu în jur Iconițe mici lipite una de alta în subsol
3.2.6 Consistent Help A Ajutorul stă în același loc pe toate paginile Telefonul de contact mutat de la o pagină la alta
3.3.7 Redundant Entry A Nu ceri aceeași informație de două ori în același proces Adresa cerută din nou la pasul de livrare
3.3.8 Accessible Authentication (Minimum) AA Autentificarea nu cere memorare sau calcule fără alternativă Teste de tip ghicitoare la logare, lipirea parolei blocată

Pentru magazinele online, ultimele două rânduri contează cel mai mult. O comandă în care clientul scrie de două ori adresa sau nu poate lipi parola salvată pierde oameni la casă. Dacă pregătești un magazin online cu un proces de comandă scurt, merită să verifici aceste criterii încă din schițe.

Cele șase verificări de bază pentru accesibilitatea unui site

Standardul are zeci de criterii, dar câteva acoperă majoritatea barierelor pe care le întâlnește un vizitator. Le iei pe rând, de la cea mai ușor de testat la cea care cere puțină atenție la detalii.

Tastatura și focalizarea vizibilă

Criteriul 2.1.1 cere ca toate funcțiile paginii să poată fi folosite din tastatură. Asta include meniul, glisoarele de imagini, ferestrele care se deschid peste pagină și formularele. Mulți oameni nu folosesc mouse-ul: unii din cauza unei dizabilități motorii, alții pentru că folosesc comenzi vocale care imită tastatura.

A doua jumătate a problemei este focalizarea. Indicatorul de focalizare este conturul care arată pe ce element te afli când apeși Tab. Criteriul 2.4.7 cere ca acest indicator să fie vizibil. O greșeală frecventă este ștergerea conturului din CSS pentru că „arată urât”, fără să pui altul în loc.

Contrastul dintre text și fundal

Contrastul se măsoară ca raport între luminozitatea textului și a fundalului. Pragurile depind de mărimea textului și de nivelul urmărit.

Ce contrast minim cere WCAG pentru text Raportul de contrast dintre text și fundal, după mărimea textului și nivelul urmărit.
Ce contrast minim cere WCAG pentru textGrafic cu bare care arată pragurile de contrast din WCAG: textul obișnuit la nivelul AA are nevoie de cel puțin 4,5:1, textul mare la nivelul AA de cel puțin 3:1, iar nivelul AAA folosește raportul 7:1. Cu cât textul e mai mic, cu atât contrastul cerut e mai mare.Text mare, AA3:1Text obișnuit, AA4,5:1Text obișnuit, AAA7:1

Sursa: Understanding SC 1.4.3 Contrast (Minimum), W3C WAI

Pentru nivelul AA, textul obișnuit are nevoie de cel puțin 4.5:1, iar textul mare de cel puțin 3:1. Documentația W3C consideră text mare textul de 18 puncte sau cel îngroșat de 14 puncte. Pragul nu se rotunjește: un raport de 4.499:1 nu trece de 4.5:1. Nivelul AAA folosește raportul 7:1.

Problemele tipice sunt textul gri deschis pe alb, textul alb peste o fotografie luminoasă și butoanele cu culori pastelate. Logourile nu au cerință de contrast. Textul din butoane și din meniuri are însă.

Textul alternativ al imaginilor

Criteriul 1.1.1 cere ca orice conținut care nu e text să aibă o alternativă în text, cu același rol. Pentru o fotografie de produs, alternativa spune ce produs e. Pentru o imagine care e și link, spune unde duce linkul. O imagine pur decorativă primește un atribut alt gol, ca să fie sărită de cititorul de ecran.

Greșeala clasică este numele fișierului lăsat ca text alternativ sau același cuvânt pus la toate pozele. Dacă tot optimizezi imaginile pentru viteză, ca în ghidul despre formatul WebP și mărimea corectă a imaginilor, adaugi descrierile în același pas.

Formulare cu etichete și erori explicate

Criteriul 3.3.2 cere etichete sau instrucțiuni acolo unde vizitatorul trebuie să scrie ceva. Textul gri din interiorul câmpului, care dispare când începi să scrii, nu e o etichetă bună. Vizitatorul uită ce i se cerea, iar cititorul de ecran nu îl anunță întotdeauna.

La erori, mesajul spune în cuvinte ce e greșit și cum se repară. O margine roșie fără text nu ajunge, pentru că nu toți oamenii disting culorile. „Numărul de telefon trebuie să aibă doar cifre” ajută. „Câmp invalid” nu ajută.

Structura titlurilor

Criteriul 1.3.1 cere ca structura pe care o vezi pe ecran să existe și în cod. Un titlu care arată mare și îngroșat trebuie marcat ca titlu în HTML, nu doar formatat vizual. Criteriul 2.4.6 adaugă că titlurile și etichetele trebuie să descrie subiectul sau scopul.

Utilizatorii de cititoare de ecran sar adesea de la un titlu la altul, ca printr-un cuprins. Dacă pagina are un singur titlu principal și subtitluri în ordine, cuprinsul are sens. Dacă titlurile sunt alese după mărimea fontului, navigarea devine haotică.

Zonele de atingere pe telefon

Criteriul 2.5.8, nou în WCAG 2.2, cere ca zona de atingere să fie de cel puțin 24 pe 24 de pixeli CSS, cu câteva excepții. O țintă mai mică este acceptată dacă are destul spațiu liber în jur. Excepție fac și linkurile din interiorul unei fraze.

Problemele apar de obicei la iconițele de rețele sociale din subsol, la săgețile mici ale glisoarelor și la butoanele „x” de închidere. Un om cu tremor al mâinii, sau oricine într-un autobuz care se clatină, atinge vecinul în loc de buton.

Cum testezi singur accesibilitatea site-ului, pas cu pas

W3C publică un set de verificări simple, gândite pentru oameni fără pregătire tehnică. Documentul spune clar că ele acoperă doar câteva probleme și sunt făcute să fie rapide, nu definitive. Graficul de mai jos rezumă ordinea în care le faci.

Ordinea unei prime verificări făcute de mână Pașii unei verificări rapide, după verificările simple propuse de W3C, de la titlul paginii la formulare.
Ordinea unei prime verificări făcute de mânăDiagramă în cinci pași pentru o primă verificare a accesibilității: verifici titlul paginii și textul alternativ al imaginilor, apoi structura titlurilor și contrastul, apoi mărești textul, parcurgi pagina doar cu tastatura și verifici etichetele formularelor. Rezultatul e orientativ, nu o evaluare completă.1Titlul paginii și imaginileFiecare pagină are un titlu propriu, iar imaginile cuinformație au text alternativ.2Titluri și contrastTitlurile formează un cuprins logic, iar textul secitește bine pe fundal.3Text măritMărești textul și verifici că nimic nu se suprapunesau dispare.4Doar tastaturaTreci prin pagină cu Tab și vezi mereu unde ești.5FormulareFiecare câmp are etichetă, iar erorile sunt explicateîn text.

Sursa: Easy Checks – A First Review of Web Accessibility, W3C WAI

Pașii de mai jos se fac într-un browser obișnuit, pe pagina principală, pe o pagină de serviciu sau produs și pe pagina de contact.

  1. Verifici titlul paginii. Treci cu mouse-ul peste fila browserului. Fiecare pagină trebuie să aibă un titlu propriu, cu informația importantă la început.
  2. Te uiți la imagini. O extensie de browser pentru accesibilitate îți arată textul alternativ al fiecărei poze. Notezi pozele fără descriere și pe cele cu nume de fișier.
  3. Verifici titlurile. Cu aceeași extensie afișezi lista titlurilor. Citești lista ca pe un cuprins și vezi dacă are sens fără restul paginii.
  4. Măsori contrastul. Iei culorile textului și ale fundalului și le verifici cu un calculator de contrast. Te oprești la textul mic, gri sau pus peste imagini.
  5. Mărești textul. Ridici mărimea textului la 200%. Documentația W3C notează că de obicei ajung 4-6 apăsări pentru 200%. Nimic nu trebuie să se suprapună sau să dispară.
  6. Lași mouse-ul deoparte. Dai clic în bara de adrese și apeși Tab de mai multe ori. Urmărești conturul de focalizare, deschizi meniul, trimiți un formular de test.
  7. Testezi formularul. Îl trimiți gol, apoi cu un e-mail greșit. Mesajele de eroare trebuie să fie în text și să spună ce ai de corectat.
  8. Repeți pe telefon. Încerci butoanele din antet și din subsol cu degetul mare. Te uiți dacă ceva fix, cum ar fi bara de cookies, acoperă conținutul.

Notează fiecare problemă cu adresa paginii și o captură de ecran. Lista asta e mai utilă decât orice scor, pentru că o poți da direct celui care întreține site-ul.

Exemplu ipotetic: un site de prezentare cu cinci pagini

Imaginează-ți o firmă mică de contabilitate cu un site de prezentare. La verificare, pagina principală trece de titlu și de imagini. La tastatură, meniul de pe telefon nu se deschide decât cu clic. Formularul de contact folosește doar text gri în câmpuri, fără etichete. Butonul de trimitere e gri deschis pe alb.

Niciuna dintre probleme nu cere refacerea site-ului. Meniul se repară în cod, etichetele se adaugă deasupra câmpurilor, iar culoarea butonului se închide până trece pragul. Reparațiile de felul acesta se pot face chiar în cadrul întreținerii obișnuite a site-ului, fără un proiect separat.

Ce poate și ce nu poate găsi un instrument automat

Instrumentele automate scanează codul paginii și compară rezultatul cu reguli prestabilite. Ghidul de accesibilitate de pe web.dev amintește că există peste 100 de astfel de instrumente. Unele sunt extensii de browser. Altele sunt incluse în browser, cum e auditul de accesibilitate din Lighthouse, în Chrome.

Le folosești pentru ce fac bine. Găsesc rapid imagini fără atribut alt, câmpuri fără etichetă legată în cod, butoane fără nume și multe combinații de culori cu contrast prea mic. Le poți rula după fiecare modificare, în câteva minute, fără cunoștințe speciale.

Limitele sunt la fel de clare în documentația oficială. W3C spune că instrumentele nu pot verifica automat toate aspectele accesibilității și că e nevoie de judecata unui om. Tot W3C notează că instrumentele dau uneori rezultate false sau înșelătoare. Ghidul web.dev pomenește și alarmele false, semnalate ca erori deși nu încalcă WCAG.

Verificare Instrument automat Om care testează
Imaginea are text alternativ Da Da
Textul alternativ descrie corect imaginea Nu Da
Contrastul textului simplu pe fundal uniform De obicei da Da
Contrastul textului pus peste o fotografie Adesea nu Da
Elementele se pot folosi din tastatură Parțial Da
Ordinea de navigare are sens Nu Da
Mesajul de eroare e clar și util Nu Da

Concluzia W3C e directă: instrumentele de evaluare nu pot decide dacă un site e accesibil, pot doar să ajute. Un scor bun la un audit automat e un început, nu o confirmare. Un site poate primi un scor mare și să aibă un meniu care nu se deschide din tastatură.

Greșeli frecvente care strică accesibilitatea

Lista de mai jos adună problemele care apar des la verificare, mai ales pe site-uri făcute din șabloane și modificate în timp.

  • Conturul de focalizare scos din CSS. Designul arată curat, dar cine navighează cu tastatura nu mai știe unde se află.
  • Text pe imagini. Bannerele cu text scris peste o fotografie trec rar testul de contrast pe toate ecranele. Textul pus în imagine nu se poate nici mări, nici citi de cititorul de ecran.
  • Câmpuri doar cu text exemplu. Fără etichetă vizibilă, vizitatorul pierde sensul câmpului când începe să scrie.
  • Linkuri numite „aici” sau „mai mult”. Scoase din context, de exemplu într-o listă de linkuri citită de un cititor de ecran, nu spun nimic.
  • Ferestre care nu se închid din tastatură. Bannerul de cookies sau o fereastră de abonare care prinde focalizarea blochează tot site-ul.
  • Titluri alese după aspect. Un subtitlu marcat ca titlu principal doar pentru că are fontul mare rupe structura paginii.
  • Încredere oarbă în scorul automat. Un rezultat bun într-un audit nu acoperă verificările care cer un om.

O altă greșeală e amânarea. W3C recomandă să incluzi accesibilitatea de la începutul proiectului, ca să nu refaci munca. Culorile, mărimea butoanelor și structura titlurilor se aleg ieftin în faza de design și se schimbă greu după lansare.

Când ceri ajutorul unui specialist

Verificarea de mai sus îți dă o imagine aproximativă. Documentul W3C despre verificări rapide avertizează că o pagină poate părea că trece de ele și să aibă totuși bariere serioase. Pentru o evaluare pe tot standardul e nevoie de cineva cu experiență în testare.

Chemi un specialist în câteva situații tipice:

  • firma ta are obligații legale de accesibilitate sau lucrează cu instituții publice;
  • site-ul are un proces complex, cum ar fi o comandă online, programări sau un cont de client;
  • pregătești un redesign și vrei ca noul site să pornească de la WCAG 2.2, nivel AA;
  • verificarea ta a găsit multe probleme de tastatură sau de formulare.

Când ceri o evaluare, ceri explicit versiunea și nivelul: WCAG 2.2, nivel AA. Ceri lista paginilor testate, problemele grupate pe criterii și o ordine de reparare. Dacă e posibil, ceri și un test făcut cu un cititor de ecran, nu doar cu un instrument automat.

La un proiect nou, accesibilitatea ține de ce scrii în caietul de sarcini. Dacă vrei să construiești un site de prezentare care trece de aceste verificări, treci cerințele în specificație: contrast minim, focalizare vizibilă, formulare cu etichete, butoane de mărime minimă. Același principiu se aplică la o refacere de site care păstrează pozițiile din Google: accesibilitatea se adaugă în lista de verificări de la lansare.

Unde se oprește articolul: nu tratează declarația de accesibilitate și nici obligațiile legale pe tipuri de firme. Pentru partea juridică te uiți la ce cere legea pe site-ul unei firme și verifici situația ta cu un specialist sau cu autoritatea competentă.

Lista de control pentru site-ul firmei

O poți tipări și bifa la fiecare pagină importantă.

  • Fiecare pagină are un titlu propriu și descriptiv.
  • Imaginile cu informație au text alternativ util, iar cele decorative au alt gol.
  • Titlurile formează un cuprins logic, cu un singur titlu principal.
  • Textul obișnuit are contrast de cel puțin 4.5:1 față de fundal.
  • Textul mărit la 200% nu se suprapune și nu dispare.
  • Toate funcțiile merg din tastatură, iar focalizarea se vede mereu.
  • Bara fixă sau bannerul de cookies nu acoperă elementul focalizat.
  • Fiecare câmp are etichetă vizibilă, iar erorile sunt explicate în text.
  • Butoanele de pe telefon sunt destul de mari și distanțate.
  • Ajutorul și datele de contact stau în același loc pe toate paginile.

Accesibilitatea merge mână în mână cu viteza. O pagină care se încarcă greu sau sare în timpul încărcării îi încurcă la fel de mult pe cei care navighează cu tastatura. Ghidul despre viteza site-ului și Core Web Vitals explică partea de performanță.

Ce faci mai departe cu site-ul tău

Începe cu verificarea manuală pe trei pagini: principala, o pagină de serviciu sau produs și contactul. Notează problemele cu captură de ecran și adresă. Rulează apoi un audit automat, ca să prinzi ce ți-a scăpat, dar nu te opri la scor.

Repară întâi barierele care blochează: tastatura, formularele, contrastul butoanelor. Imaginile și titlurile urmează. Când refaci site-ul sau adaugi funcții noi, cere în scris WCAG 2.2, nivel AA, și repetă verificarea înainte de lansare. Dacă ai nevoie de ajutor pe o parte anume, găsești toate serviciile pentru site-uri și aplicații într-un singur loc. Datele din articol sunt verificate în documentația oficială W3C și web.dev la 16 noiembrie 2026.

Întrebări frecvente

Ce este WCAG și ce nivel trebuie să urmăresc?

WCAG este setul de reguli tehnice publicat de W3C care spune cum faci conținutul web folosibil de persoane cu dizabilități. Criteriile sunt pe trei niveluri, A, AA și AAA. Pentru un site de firmă, ținta obișnuită este nivelul AA, care include și toate criteriile de nivel A. Ce nivel ți se cere legal depinde de situația firmei și se verifică separat.

Ce contrast minim trebuie să aibă textul pe un site?

Textul obișnuit are nevoie de un raport de contrast de cel puțin 4.5:1 față de fundal. Textul mare are nevoie de cel puțin 3:1. Pragul nu se rotunjește, așa că un rezultat de 4.499:1 nu trece. Verifici culorile cu un instrument de contrast înainte să aprobi designul.

Poate un instrument automat să spună dacă site-ul e accesibil?

Nu. Instrumentele automate găsesc rapid o parte din probleme, de exemplu imagini fără text alternativ sau butoane fără nume, dar nu pot verifica tot și uneori dau rezultate greșite. Dacă un text alternativ chiar descrie imaginea sau dacă ordinea de navigare are sens decide tot un om.

Cine beneficiază de un site accesibil în afară de persoanele cu dizabilități?

Beneficiază oamenii în vârstă, cei care folosesc telefonul afară în soare, cei cu o mână în ghips sau fără ochelari la ei și cei cu internet lent. Un site clar, cu butoane ușor de atins și text care se citește bine, e mai ușor de folosit pentru toată lumea.

Dacă site-ul respectă WCAG 2.2, respectă și versiunile mai vechi?

Da. W3C spune că versiunile WCAG 2 sunt compatibile în sens invers, deci conținutul care respectă WCAG 2.2 respectă și WCAG 2.1 și WCAG 2.0. Excepția notată de W3C este un singur criteriu vechi, scos din versiunea nouă. Dacă pornești de la zero, lucrezi direct după WCAG 2.2.

Cât de mare trebuie să fie un buton pe telefon ca să fie ușor de apăsat?

WCAG 2.2 cere ca zona pe care o atingi sau pe care dai clic să fie de cel puțin 24 pe 24 de pixeli CSS. Dacă butonul e mai mic, trebuie să aibă destul spațiu liber în jur, ca să nu atingi din greșeală butonul vecin.

Mai citește

Pregătit să discuți proiectul tău?